enunţá — vb., ind. prez. 1 sg. enúnţ, 3 sg. şi pl. enúnţã … Romanian orthography
enunţare — ENUNŢÁRE, enunţări, s.f. Acţiunea de a enunţa şi rezultatul ei – v. enunţa. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENUNŢÁRE s. 1. formulare. (enunţare unei judecăţi.) 2. v. emitere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime enunţáre … Dicționar Român
emite — A emite ≠ a recepţiona Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A emite o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul emite pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunţa. 4. a produce, a… … Dicționar Român
enunţ — ENÚNŢ, enunţuri, s.n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăţi; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunţa (derivat regresiv). Trimis de claudia, 30.01.2008. Sursa: DEX 98 ENÚNŢ s. formulă. (Un enunţ matematic.) Trimis de siveco … Dicționar Român
afirmativ — AFIRMATÍV, Ă, afirmativi, e, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. ♢ expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – … Dicționar Român
cominaţie — comináţie s. f., pl. comináţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COMINÁŢIE s.f. (lit.) Figură retorică prin care oratorul sau un autor enunţă, sub formă de avertisment la adresa auditoriului sau a unui personaj, o… … Dicționar Român
conjuncţie — CONJÚNCŢIE, conjuncţii, s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii într o frază sau două cuvinte cu acelaşi rol sintactic într o propoziţie. 2. Poziţie a doi aştri care, la un moment dat, au aceeaşi longitudine cerească. [var … Dicționar Român
emotivism — EMOTIVÍSM s.n. Şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv. – Din fr. émotivisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 emotivísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… … Dicționar Român
negativ — NEGATÍV, Ă, negativi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însuşiri bune, de calităţi, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic… … Dicționar Român
