enunţa

enunţa
ENUNŢÁ, enúnţ, vb. I. tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ENUNŢÁ vb. 1. a formula. (A enunţa o judecată de valoare.) 2. v. emite.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

enunţá vb., ind. prez. 1 sg. enúnţ, 3 sg. şi pl. enúnţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ENUNŢÁ enúnţ tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulaţie; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ENUNŢÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnţ. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN

enunţá (enúnţ, enunţát), vb. – A exprima. lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunţ, s.n.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ENUNŢÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • enunţá — vb., ind. prez. 1 sg. enúnţ, 3 sg. şi pl. enúnţã …   Romanian orthography

  • enunţare — ENUNŢÁRE, enunţări, s.f. Acţiunea de a enunţa şi rezultatul ei – v. enunţa. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ENUNŢÁRE s. 1. formulare. (enunţare unei judecăţi.) 2. v. emitere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  enunţáre …   Dicționar Român

  • emite — A emite ≠ a recepţiona Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A emite o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul emite pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunţa. 4. a produce, a… …   Dicționar Român

  • enunţ — ENÚNŢ, enunţuri, s.n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăţi; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunţa (derivat regresiv). Trimis de claudia, 30.01.2008. Sursa: DEX 98  ENÚNŢ s. formulă. (Un enunţ matematic.) Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • afirmativ — AFIRMATÍV, Ă, afirmativi, e, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. ♢ expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – …   Dicționar Român

  • cominaţie — comináţie s. f., pl. comináţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COMINÁŢIE s.f. (lit.) Figură retorică prin care oratorul sau un autor enunţă, sub formă de avertisment la adresa auditoriului sau a unui personaj, o… …   Dicționar Român

  • conjuncţie — CONJÚNCŢIE, conjuncţii, s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii într o frază sau două cuvinte cu acelaşi rol sintactic într o propoziţie. 2. Poziţie a doi aştri care, la un moment dat, au aceeaşi longitudine cerească. [var …   Dicționar Român

  • emotivism — EMOTIVÍSM s.n. Şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv. – Din fr. émotivisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  emotivísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… …   Dicționar Român

  • negativ — NEGATÍV, Ă, negativi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însuşiri bune, de calităţi, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”