emite

A emite ≠ a recepţiona

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A emite o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul emite pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunţa. 4. a produce, a scoate. (emite sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A emite noi monede.) 7. (jur.) a lansa. (A emite un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonime



emíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. şi pl. emítă; part. emís

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulaţie; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulaţie. 4) (adeverinţe, acte oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăştia în toate direcţiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (ştiri, veşti, informaţii) A aduce la cunoştinţă publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunţa; a difuza. /<lat. emittere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunţa, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăştia, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].

Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN



EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunţa, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ♢ a pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN