inferenţă

INFERÉNŢĂ, inferenţe, s.f. Operaţie logică de trecere de la un enunţ la altul şi în care ultimul enunţ este dedus din primul. – Din fr. inférence.

Trimis de valeriu, 23.10.2007. Sursa: DEX '98



inferénţă s. f., g.-d. art. inferénţei; pl. inferénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INFERÉNŢĂ s.f. Operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2007. Sursa: DN



INFERÉNŢĂ s. f. operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate ca adevărate. (< fr. inférence)

Trimis de raduborza, 29.10.2008. Sursa: MDN