- atu
- ATÚ, atuuri şi (1) atale, s.n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o şansă în plus. – Din fr. atout.Trimis de ana_zecheru, 08.10.2007. Sursa: DEX '98ATÚ s. (înv., în Mold. şi Bucov.) coz. (atu la jocul de cărţi.)Trimis de siveco, 17.10.2006. Sursa: Sinonimeatú s. n., art. atúul; pl. atúuri (la jocul de cărţi şi atále)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficATÚ1 atále n. Carte de joc de o anumită culoare, cu cea mai mare valoare. [art. atuul] /<fr. atoutTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXATÚ2 atuuri n. Situaţie, fapt care oferă cuiva un avantaj într-o anumită împrejurare. [art. atuul] /<fr. atoutTrimis de siveco, 05.05.2008. Sursa: NODEXATÚ s.n. 1. Carte de joc de culoare socotită în mod convenţional superioară celorlalte cărţi. 2. Situaţie, element, poziţie care oferă un avantaj sau superioritate într-o anumită împrejurare. [pl. -uri. / < fr. atout, cf. à tout].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNatú (-uúri), s.n. – 1. (La cărţile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (arg.) Bani, biştari. – var. ata. fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, "o formă romînizată" din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.Trimis de blaurb, 09.07.2006. Sursa: DERATÚ s. n. 1. carte de joc de culoare socotită în mod convenţional superioară celorlalte cărţi. 2. situaţie, element, poziţie care oferă un avantaj în plus. (< fr. atout)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.