prilej

prilej
PRILÉJ, prilejuri, s.n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ♢ expr. (înv. şi reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.
Trimis de ana_zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX '98

PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (prilejul a făcut ca ...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută prilej de ceartă.) 5. v. cauză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRILÉJ s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, pericol, primejdie, situaţie, stare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

priléj s. n., pl. priléjuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRILÉJ prilejuri n. 1) Situaţie favorabilă; circumstanţă avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acţiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ocazie — OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • prilejui — PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naştere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. –… …   Dicționar Român

  • afterhours — AFTER HOURS loc.s. Reuniune amicală după orele de activitate cotidiană, folosită mai ales ca prilej de a cânta muzică în ansamblu. v. jam session. [pron. áftăr auărs. / < engl. after hours – după program]. Trimis de LauraGellner, 18.04.2008.… …   Dicționar Român

  • agresiv — AGRESÍV, Ă, agresivi, e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif. Trimis de ana zecheru, 24.01.2008. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

  • lăudăros — LĂUDĂRÓS, OÁSĂ, lăudăroşi, oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [pr.: lă u ] – Lăuda + suf. ăros. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Lăudăros ≠ modest Trimis… …   Dicționar Român

  • motiv — MOTÍV, motive, s.n. I. Cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni; imboldul care împinge la o acţiune sau care determină o acţiune; mobil. ♢ loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ♢ loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ♢ loc.… …   Dicționar Român

  • pont — PONT1, ponţi, s.m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte. Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  PONT2, ponturi, s.n. I. 1. (fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ♢ expr. A vorbi în ponturi = a da să se… …   Dicționar Român

  • povod — POVÓD, povoduri, s.n. 1. (reg.; în expr.) A duce (sau a lua etc.) un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (înv.) Motiv (I), cauză, pricină. [var.: pohód s.n.] – Din rus., scr. povod …   Dicționar Român

  • pretext — PRETÉXT, pretexte, s.n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acţiuni sau pentru a escamota un motiv real. ♢ loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”