- motiv
- MOTÍV, motive, s.n. I. Cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni; imboldul care împinge la o acţiune sau care determină o acţiune; mobil. ♢ loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ♢ loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ♢ loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ♢ expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naştere tema muzicală; temă, melodie, intonaţie. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziţie decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.Trimis de valeriu, 21.04.2008. Sursa: DEX '98MOTÍV s. 1. v. cauză. 2. v. argument. 3. argument, dovadă, temei. (Are motiv să fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) şteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce motiv ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. temă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemotív s. n., pl. motíveTrimis de siveco, 11.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMOTÍV motive f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acţiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 5) Idee de bază într-o operă literară. /<fr. motif, it. motivo, germ. MotivTrimis de siveco, 24.02.2009. Sursa: NODEXMOTÍV s.n. I. Cauză care determină o acţiune, un sentiment etc.; pricină. ♦ Pretext. II. 1. Frază melodică, idee principală a unei bucăţi muzicale; temă. ♦ Cea mai mică construcţie muzicală, constând dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit într-o pictură sau la o sculptură. 3. Temă, idee fundamentală a unei opere literare. [cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune în mişcare].Trimis de LauraGellner, 24.02.2009. Sursa: DNMOTÍV s. n. I. raţiune, cauză care determină o acţiune, un sentiment. ♢ pretext; mobil. II. 1. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil şi un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 3. temă, idee fundamentală a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.