prilegi

prilegí, prilegésc, vb. IV 1. (refl.; înv. şi reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. şi reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun.

Trimis de blaurb, 26.10.2006. Sursa: DAR