- pont
- PONT1, ponţi, s.m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte.Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX '98PONT2, ponturi, s.n. I. 1. (fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ♢ expr. A vorbi în ponturi = a da să se înţeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înţeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărţi) Numele uneia dintre cărţile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); p. ext. prilej favorabil (la joc). ♢ expr. A-i face (cuiva) pontul = a înşela (pe cineva). (fam.) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obţine un avantaj, un profit. II. (înv.) 1. Punct (în spaţiu sau în timp); limită. ♢ loc. adv. (fam.) La pont = la momentul potrivit, la timp, la ţanc. ♢ expr. A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenţie; p. ext. legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiţie de învoială agricolă impusă ţăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuţie; idee, principiu care stă la baza unei discuţii; punct. – Din magh. pont.Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX '98PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontaş. (pont la unele jocuri de noroc.)Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: SinonimePONT s. v. apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, maimuţăreală, maniere, moft, moravuri, naz, năravuri, obiceiuri, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană.Trimis de siveco, 18.03.2009. Sursa: Sinonimepont s. m., pl. ponţiTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficpont (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) s. n., pl. pónturiTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPONT1 ponţi m. v. PONTATOR. /<fr. ponteTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEXPONT2 ponturi n. 1) fam. Aluzie răutăcioasă; vorbă înţepătoare; împunsătură. ♢ A vorbi în ponturi a da de înţeles. 2) Carte de joc considerată ca având valoarea cea mai mare. ♢ A vinde cuiva pontul a destăinui cuiva un secret în schimbul unui câştig. 3) înv. Punct care fixează o limită (în spaţiu sau în timp). ♢ La pont la momentul oportun; la ţanc. /<ung. pontTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEXPONT s. m. pontator1. (< fr. ponte)Trimis de raduborza, 17.11.2008. Sursa: MDNpont (-turi), s.n. – 1. (înv.) Paragraf, articol, capitol. – 2. Moment oportun, punct fix. – 3. Aluzie personală, insinuare. – 4. (arg.) Loc de unde se poate fura ceva. lat. punctum, prin intermediul mag. pont (sec. XVII). – Der. ponta, vb. (a miza la jocuri), din fr. ponter; pontator, s.m. (pontagiu, pontaş); pontui, vb. refl. (Mold., a se ciorovăi); pontoarcă, s.f. (arg., cheie), pare formaţie glumeaţă din pont şi întoarce "a se răsuci"; împontori, vb. (Bucov., a jigni).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.