- condiţie
- CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără condiţii = fără pretenţii. ♢ loc. conj. Cu condiţia (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligaţia (ca să)... 4. (jur.) Întâmplare viitoare şi nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. – fr. condition.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMCONDÍŢIE, condiţii s.f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariţia unui fenomen sau care influenţează desfăşurarea unei acţiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ♢ Condiţii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici şi abiotici în care trăieşte o fiinţă. 3. Clauză a unei înţelegeri, a unei convenţii, a unor negocieri etc. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. adv. Fără condiţii = fără pretenţii. ♢ loc. conj. Cu condiţia (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligaţia (ca să)... 4. (jur.) Eveniment viitor şi nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiţie fizică = situaţie a unui sportiv din punct de vedere fizic şi al pregătirii sale teoretice şi practice. – Din fr. condition.Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98CONDÍŢIE s. 1. v. situaţie. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziţie, situaţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (condiţie socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi condiţie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecondíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condíţiei; pl. condíţii, art. condíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONDÍŢI//E condiţiei f. 1) Factor exterior de care depind fiinţele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanţă. În aceste condiţiei. În condiţiei favorabile. ♢ condiţiei de existenţă totalitate a factorilor de mediu care asigură existenţa oamenilor. 3) (despre acorduri, convenţii etc.) Dispoziţie suplimentară. condiţieile unui armistiţiu. condiţiei de pace. 4) Situaţie socială; loc în societate. ♢ De condiţie care are calităţi morale înalte; nobil. 5) Situaţie de moment. În condiţiea noastră. 6) Situaţie juridică. condiţiea unei persoane. [art. condiţia; G.-D. condiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conditionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONDÍŢIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuieşte, oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 3. Întâmplare viitoare şi nesigură de care depinde existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situaţie, stare fizică sau socială a cuiva. ♢ Condiţie fizică = situaţie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice şi al antrenamentului. [gen. -iei, var. condiţiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCONDÍŢIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen. 2. (biol.) condiţieţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept. 5. situaţie socială a cuiva. o condiţie fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
