rezolutoriu

REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (jur.) Care provoacă anularea (anula) unui act, care desfiinţează. ♢ Condiţie rezolutorie = condiţie a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rezolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. resolutórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REZOLUTÓRI//U rezolutoriue (rezolutoriui) jur. Care duce la anularea unui act. Condiţie rezolutoriue. /<lat. resolutorius, fr. résolutoire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) Care produce anularea unui act. [pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].

Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DN



REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN