- condiţiona
- CONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. tranz. 1. A fi condiţia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea (valabil) unui act printr-o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai multor condiţii. ♢ A admite un lucru cu anumite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligaţii. [pr.: -ţi-o-]. – fr. conditionner.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMCONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. tranz. 1. A constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai multor condiţii. ♦ A admite un lucru cu anumite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligaţii. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. conditionner.Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98CONDIŢIONÁ vb. a determina. (Factori care condiţiona producerea fenomenului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecondiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. condiţionéz, 3 sg. şi pl. condiţioneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONDIŢION//Á condiţionaéz tranz. 1) (fapte, fenomene etc.) A determina printr-o condiţie. 2) (acţiuni, stări de lucruri) A accepta cu anumite condiţii. 3) (valabilitatea unor acte) A supune unei condiţii. [Sil. -ţi-o-] /<fr. conditionnerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONDIŢIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiţia de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiţii. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiţii. [pron. -ţi-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].Trimis de LauraGellner, 11.04.2006. Sursa: DNCONDIŢIONÁ cb. tr. 1. a constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiţii. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiţii. (< fr. conditionner)Trimis de raduborza, 24.03.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.