recondiţiona

RECONDIŢIONÁ, recondiţionez, vb. I. tranz. (tehn.) A readuce în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [pr.: -ţi-o-] – Re¹- + condiţiona. cf. fr. r e c o n d i t i o n n e r.

Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



recondiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. recondiţionéz, 3 sg. şi pl. recondiţioneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. recondiţionéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RECONDIŢION//Á recondiţionaéz tranz. (maşini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recon-diţionări; a face să funcţioneze normal. [Sil. -ţi-o-] /re- + a condiţiona

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RECONDIŢIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [pron. -ţi-o-. / < fr. reconditionner].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2007. Sursa: DN



RECONDIŢIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcţionare, a repara. (< fr. reconditionner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN