intercondiţiona

INTERCONDIŢIONÁ, pers. 3 intercondiţionează, vb. I. refl. şi intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependenţă. [pr.: -ţi-o-] – Inter¹-+condiţiona.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



intercondiţioná vb., ind. prez. 3 sg. intercondiţioneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTERCONDIŢIONÁ vb. refl., intr. a se condiţiona reciproc. (< fr. interconditionner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN