intercondiţionare

intercondiţionare: INTERCONDIŢIONÁRE, intercondiţionări, s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependenţă. [pr.: -ţi-o-] – Inter¹-+condiţionare.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

intercondiţionáre s. f., g.-d. art. intercondiţionării

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INTERCONDIŢIONÁRE s.f. Interdependenţă. [pron. -ţi-o-. / < inter- + condiţionare].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

intercondiţionáre — s. f., g. d. art. intercondiţionärii; pl. intercondiţionäri … Romanian orthography
conexiune — CONEXIÚNE, conexiuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relaţie, raport, conexitate. ♢ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme etc. ♦… … Dicționar Român
interdependenţă — INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele şi fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. – Din … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias