- conexiune
- CONEXIÚNE, conexiuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relaţie, raport, conexitate. ♢ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98CONEXIÚNE s. 1. v. relaţie. 2. (fiziol.) conexiune inversă = feedback, retroacţiune, aferentaţie inversă. 3. v. conectare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONEXIÚN//E conexiunei f. 1) Reuniune de obiecte sau de fenomene de aceeaşi natură; alăturare de elemente apropiate. 2) fiz. Legătură între conducte electrice. [G.-D. conexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. connexion, lat. connexio, conexiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănţuire; raport, relaţie; condiţionare reciprocă şi interacţiune a obiectelor şi a fenomenelor; conexitate. ♢ Conexiune inversă = reacţiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONEXIÚNE s. f. 1. legătură, înlănţuire; intercondiţionare între obiecte, fenomene şi procese; raport reciproc, relaţie de conexitate; concatenaţie. o (fil.) conexiune generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacţiune şi condiţionare reciprocă a obiectelor şi fenomenelor în mişcare din univers; conexiune inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.