relaţie

relaţie
RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei mulţimi date). 2. (La pl.) Legătură între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. ♢ Relaţii de producţie = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producţie a bunurilor materiale. Relaţii diplomatice = relaţii politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin agenţiile diplomatice ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenţi). 3. Expunere, informaţie; povestire, relatare. ♢ loc. vb. A da relaţii = a informa, a referi, a relata. [var.: (înv.) relaţiúne s.f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.
Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX '98

RELÁŢIE s. 1. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, raport, (livr.) consecuţie, (rar) conexitate. (Stabileşte o relaţie între fenomene.) 2. (fiz.) relaţii de imprecizie = relaţii de nedeterminare; relaţii de nedeterminare v. relaţii de imprecizie. 3. legătură, raport, (livr.) contingenţă, nex, (înv.) legământ, referinţă, (grecism înv.) schesis. (Ce relaţie este între ...?) 4. v. contact. 5. v. proporţie. 6. v. informaţie. 7. cunoştinţă.
Trimis de siveco, 08.04.2008. Sursa: Sinonime

RELÁŢIE s. v. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, relatare.
Trimis de siveco, 20.04.2008. Sursa: Sinonime

reláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reláţiei; pl. reláţii, art. reláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RELÁŢI//E relaţiei f. 1) Legătură existentă între diferite fenomene sau obiecte; raport. 2) Legătura de dependenţă sau de influenţă reciprocă între persoane, popoare sau state. 3) Prezentare scrisă sau orală a unui fapt. [G.-D. relaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. relation, lat. relatio, relaţieonis, germ. Relation
Trimis de siveco, 20.04.2008. Sursa: NODEX

RELÁŢIE s.f. 1. Legătură, raport (între fenomene, mărimi etc.) ♦ Complement circumstanţial de relaţie = complement circumstanţial care arată obiectul la care se referă o acţiune sau o calitate; propoziţie circumstanţială de relaţie = propoziţie circumstanţială care corespunde complementului circumstanţial de relaţie; funcţii de relaţie = totalitatea funcţiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior; (log.) judecată de relaţie = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 2. (La pl.) Legături între oameni, între naţiuni, între state etc. ♦ (Ec.) Relaţii de producţie = raporturi economice determinate care se stabilesc între oameni în procesul producţiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informaţie; expunere, relatare. ♦ A da relaţii = a informa, a referi. 4. (mat.) Condiţie care leagă valorile a două sau mai multor mărimi. [gen. -iei, var. relaţiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].
Trimis de LauraGellner, 15.03.2007. Sursa: DN

RELÁŢIE s. f. 1. legătură, conexiune, raport. o complement circumstanţial de relaţie = complement care arată obiectul la care se referă o acţiune, o calitate; propoziţie de relaţie = propoziţie circumstanţială care corespunde complementului circumstanţial de relaţie; funcţii de relaţie = totalitatea funcţiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulţi termeni. o judecată de relaţie = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 3. (mat.) condiţie care leagă valorile a două sau mai multe mărimi. 4. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc. o ĩi de producţie = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producţiei bunurilor materiale, a repartiţiei, schimbului şi consumului; ĩi diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relaţieţii = a cunoaşte, a frecventa persoane influente; a da relaţieţii = a informa. 5. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu. 6. informaţie; expunere, relatare. o a da relaţieţii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • reláţie — s. f. (sil. ţi e), art. reláţia (sil. ţi a), g. d. art. reláţiei; pl. reláţii, art. reláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • raport — RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s.n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noţiuni pe care gândirea omenească o poate constata şi stabili; relaţie. ♢ expr. În raport cu... = faţă de..., în comparaţie cu... Sub …   Dicționar Român

  • corelaţie — CORELÁŢIE, corelaţii, s.f. 1. Relaţie, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependenţă reciprocă, relaţie a două fenomene sau procese între… …   Dicționar Român

  • reflexiv — REFLEXÍV, Ă, reflexivi, e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb… …   Dicționar Român

  • relativ — RELATÍV, Ă, relativi, e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi… …   Dicționar Român

  • binar — BINÁR, Ă, binari, e, adj. 1. Compus din două unităţi, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (mat.) A cărui bază este numărul doi. ♢ Relaţie binară = relaţie care are loc între… …   Dicționar Român

  • legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală …   Dicționar Român

  • contact — CONTÁCT, contacte, s.n. 1. Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forţe, două energii etc. ♢ expr. În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu... ♦ (concr.) Piesă care serveşte la stabilirea unui… …   Dicționar Român

  • echivalenţă — ECHIVALÉNŢĂ, echivalenţe, s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ♢ Examen de echivalenţă = examen pe care trebuie să l treacă acela care cere recunoaşterea, cu drepturi egale, a unei diplome… …   Dicționar Român

  • invariant — INVARIÁNT, invarianţi, s.m. Mărime, relaţie, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenţiei unei transformări. [pr.: ri ant. var.: invariántă s.f.] – Din fr. invariant. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”