- relativ
- RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi cuvinte din propoziţiile regente pe care le determină. Propoziţie relativă (şi substantivat, f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. ♢ loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.; evaluat, determinat cu aproximaţie; condiţionat, limitat, variabil. ♢ Cronologie relativă = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. ♦ Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puţin, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termeni consideraţi independenţi de această relaţie. ♦ Care nu există decât în relaţie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX '98Relativ ≠ absolutTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRELATÍV adj., adv. 1. adj. v. privitor. 2. adv. v. aproximativ.Trimis de siveco, 05.10.2007. Sursa: Sinonimerelatív adj. m., pl. relatívi; f. sg. relatívă, pl. relatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRELATÍV1 adv. Mai mult sau mai puţin O idee relativ nouă. /<fr. relatif, lat. relativus, germ. relativTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRELATÍV2 relativă (relativi, relative) 1) Care constituie sau implică o anumită relaţie. 2) Care prezintă o relaţie; aflat în raport reciproc. Dimensiuni relative. 3) Care există numai în relaţie cu altceva. 4) (despre mărimi fizice) Care are valoarea dependentă de un sistem de referinţă. Mişcare relativă. /<fr. relatif, lat. relativus, germ. relativTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRELATÍV, -Ă adj. 1. Care se raportă, se referă la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raportă la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziţie relativă (şi s.f. ) = propoziţie subordonată introdusă prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotărâte; propoziţie atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acţiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 2. Care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximaţie. ♦ Valabil între anumite limite, în anumite condiţii. ♦ (fiz.) Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. 3. Care nu există decât în relaţie cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus].Trimis de LauraGellner, 15.03.2007. Sursa: DNRELATÍV, -Ă I. adj. 1. care există în cadrul unor relaţii concrete; condiţionat, limitat. 2. care este în raport, în relaţie cu altceva. o pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziţie relativă (şi s. f.) = propoziţie atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acţiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 3. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximaţie. ♢ valabil între anumite limite, în anumite condiţii. o (fiz.) mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.