echivalenţă

echivalenţă
ECHIVALÉNŢĂ, echivalenţe, s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ♢ Examen de echivalenţă = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoaşterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de şcoală la altul. ♦ (log.) Raport existent între două enunţuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (mat.) Relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. – Din fr. équivalence.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ECHIVALÉNŢĂ s. v. concordanţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

echivalénţă s. f. → valenţă
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ECHIVALÉNŢ//Ă echivalenţăe f. Egalitate cantitativă sau calitativă; proprietate a obiectelor de a fi egale (ca valoare, sens etc.). /<fr. équivalence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECHIVALÉNŢĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie etc.; însuşirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (log.) Relaţie între două enunţuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (mat.) Relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. 3. (med.) Simptom care substituie un altul obişnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuieşte crizele propriu-zise. [cf. fr. équivalence, it. equivalenza].
Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN

ECHIVALÉNŢĂ s. f. 1. însuşire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificaţie etc. 2. (log.) relaţie între două enunţuri sau judecăţi care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. 4. simptom care substituie un altul obişnuit pentru o anumită boală. ♢ manifestare patologică la epileptici, care înlocuieşte crizele propriu-zise. (< fr. équivalence)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • echivalénţã — s. f., pl. echivalénţe …   Romanian orthography

  • paritate — PARITÁTE, parităţi, s.f. 1. Egalitate numerică. ♦ (mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalenţă în valoare. ♢ Paritate monetară = raport de echivalenţă între unităţile băneşti a două ţări, în… …   Dicționar Român

  • raţionaliza — RAŢIONALIZÁ, raţionalizez, vb. I. tranz. 1. A organiza o activitate după norme şi principii raţionale (3). 2. A supune anumite produse (de primă necesitate) unui consum dirijat, conform unor norme stabilite dinainte. 3. A transforma o expresie… …   Dicționar Român

  • echipolenţă — ECHIPOLÉNŢĂ s.f. (Rar) Egalitate de forţe, de puteri. ♦ (log.) Echivalenţă. – Din fr. équipollence. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  echipolénţă s. f., g. d. art. echipolénţei Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • echivalent — ECHIVALÉNT, Ă, echivalenţi, te, adj., s.n. I. adj. (Adesea substantivat) Care are aceeaşi valoare, acelaşi efect, aceeaşi semnificaţie sau acelaşi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeaşi suprafaţă sau acelaşi volum cu altă… …   Dicționar Român

  • pentru — PÉNTRU prep. I. (Exprimă un raport cauzal) 1. Din cauza..., din pricina..., datorită... Pentru asta a plecat. ♢ expr. Nu pentru alta, ci... = nu din altă cauză, dar... 2. (Introduce un complement indirect) Mulţumeşte pentru buna găzduire. ♢ expr …   Dicționar Român

  • adecvaţie — adecváţie s. f., pl. adecváţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ADECVÁŢIE s.f. Faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă perfectă; adecvare. [< fr. adéquation]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … …   Dicționar Român

  • energie — ENERGÍE, energii, s.f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr o stare în altă stare dată. 2. Forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni. – Din… …   Dicționar Român

  • escadron — ESCADRÓN, escadroane, s.n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [var.: scadrón s.n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • megatonă — MEGATÓNĂ, megatone, s.f. (fiz.) Unitate (tolerată) de măsură echivalentă cu forţa unei explozii produse de un milion de tone de trinitrotoluen. [abr.: Mt] – Din fr. mégatonne, engl. megaton. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”