echivalent

echivalent
ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenţi, -te, adj., s.n. I. adj. (Adesea substantivat) Care are aceeaşi valoare, acelaşi efect, aceeaşi semnificaţie sau acelaşi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeaşi suprafaţă sau acelaşi volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. s.n. 1. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalenţa, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acţiuni. 2. Marfă care, având înglobată în ea aceeaşi cantitate de muncă socială cu o altă marfă, serveşte la exprimarea valorii acesteia din urmă. ♢ Echivalent general = marfă care serveşte la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani. – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.
Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DEX '98

ECHIVALÉNT adj. v. concordant.
Trimis de siveco, 28.11.2007. Sursa: Sinonime

echivalént adj. m., pl. echivalénţi; f. sg. echivaléntă, pl. echivalénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

echivalént s. n., pl. echivalénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ECHIVALÉN//T1 echivalenttă (echivalentţi, echivalentte) Care echivalează; cu valoare egală. Sume echivalentte. /<fr. équivalent, lat. aequivalens, echivalentntis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECHIVALÉNT2 echivalente n. 1) Mărime care indică echivalenţa a două forţe sau a două acţiuni. 2) Marfă care poate servi la exprimarea valorii altei mărfi în procesul schimbului. /<fr. équivalent, lat. aequivalens, echivalentntis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECHIVALÉNT, -Ă adj. De valoare egală. ♦ (Despre cuvinte, locuţiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu altă figură, fără a coincide ca formă. // s.m. Cantitate de materie, de forţă etc. egală cu o alta. [cf. fr. équivalent, lat. aequivalens].
Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN

ECHIVALÉNT, -Ă I. adj. 1. (şi s.) care are aceeaşi valoare, semnificaţie, acelaşi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeaşi arie, fără a coincide ca formă. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forţă etc. egală cu o alta. 2. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificaţie a două efecte sau acţiuni. 3. marfă care, având înglobată în ea aceeaşi cantitate de muncă socială cu o altă marfă, serveşte la exprimarea valorii acesteia. (< fr. équivalent, lat. aequivalens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • echivalént — adj. m., pl. echivalénţi; f. sg. echivaléntã, pl. echivalénte …   Romanian orthography

  • congruent — CONGRUÉNT, Ă, congruenţi, te, adj. 1. Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent. 2. (Despre numere întregi) Care dau acelaşi rest la împărţirea cu un număr întreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care… …   Dicționar Român

  • contravaloare — CONTRAVALOÁRE, contravalori, s.f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. – Din fr. contre valeur. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  contravaloáre s. f. → valoare Trimis de… …   Dicționar Român

  • echivalenţă — ECHIVALÉNŢĂ, echivalenţe, s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ♢ Examen de echivalenţă = examen pe care trebuie să l treacă acela care cere recunoaşterea, cu drepturi egale, a unei diplome… …   Dicționar Român

  • exploata — EXPLOATÁ, exploatez, vb. I.tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanţă utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A şi însuşi fără echivalent o anumită… …   Dicționar Român

  • ban — BAN1, bani, s.m. 1. Unitate monetară şi monedă egală cu a suta parte dintr un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ♢ expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2.… …   Dicționar Român

  • exploatare — EXPLOATÁRE, exploatări, s.f. Acţiunea de a exploata şi rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însuşirea fără echivalent a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de către cei ce dispun de mijloace de producţie. 2. Exploataţie. 3.… …   Dicționar Român

  • articula — ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. tranz. A pronunţa, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. refl. A se lega prin articulaţii. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • atribut — ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • colon — COLÓN1, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, iniţial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă şi să presteze… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”