reflexiv

reflexiv
REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoţit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcţiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecţie; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecţie (1), care se realizează prin reflecţie. 3. (mat.; în sintagma) Relaţie reflexivă = relaţie care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REFLEXÍV adj. cugetător, gânditor, meditativ, (înv.) meditator, (glumeţ şi ir.) pansiv. (Un tip reflexiv.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

reflexív adj. m. (sil. -fle-), pl. reflexívi; f. sg. reflexívă, pl. reflexíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFLEXÍV reflexivă (reflexivi, reflexive) 1) rar (despre persoane) Care are predispoziţia de a reflecta (mult); înclinat spre reflecţie. 2) Care se răsfrânge. ♢ Diateză reflexivă diateză în care subiectul este în acelaşi timp autorul şi obiectul acţiunii. Pronume reflexiv pronume care ţine locul subiectului şi al obiectului gramatical asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Verb reflexiv verb însoţit de un pronume reflexiv. Relaţie reflexivă relaţie a unui element cu el însuşi. /<fr. réflexif, germ. reflexiv
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. Gânditor; meditativ. 2. Care se răsfrânge. ♦ Diateză reflexivă (şi s.n.) = diateză care arată că acţiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului reflexiv; (mat.) relaţie reflexivă = relaţie pe care un element o poate avea cu el însuşi. [cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv].
Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DN

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. (despre oameni) predispus la reflecţie (1); meditativ, gânditor. 2. care se răsfrânge. o diateză reflexivă = diateză care arată că acţiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) relaţie reflexivă = relaţie pe care un element o poate avea cu el însuşi. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • reflexiv — reflexiv …   Deutsch Wörterbuch

  • Reflexiv — steht in der Grammatik für: eine Pronomenart, siehe Reflexivpronomen eine Verbalvalenz, siehe Diathese (Linguistik) eine Verbart, siehe Reflexives Verb Datenmodellierung für: eine Eigenschaft von Beziehungstypen, siehe Entity Relationship Modell… …   Deutsch Wikipedia

  • reflexiv — Adj. (Aufbaustufe) sich auf das Subjekt beziehend Synonym: rückbezüglich Beispiel: Sich schämen ist ein reflexives Verb. Kollokation: etw. reflexiv gebrauchen …   Extremes Deutsch

  • Reflexiv — (v. lat.), 1) zurückwirkend; 2) zur Reflexion 3) gehörig …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Reflexīv — (lat.), rückwirkend, rückbezüglich; Reflexiva, Wörter, die eine Rückbezüglichkeit ausdrücken (s. Pronomen und Verbum) …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Reflexiv — Reflexīv (lat.), zurückwirkend, rückbezüglich; Reflexivpronomen, Reflexīvum, s. Pronomen …   Kleines Konversations-Lexikon

  • reflexiv — re|fle|xiv 〈Adj.; Gramm.〉 sich auf das Subjekt beziehend; Sy rückbezüglich ● reflexives Pronomen = Reflexivpronomen; reflexive Verben Verben, die sich mithilfe des Reflexivpronomens auf das Subjekt beziehen, z. B. sich schämen; → Lexikon der… …   Universal-Lexikon

  • Reflexiv — Re|fle|xiv 〈n. 11〉 = Reflexivum * * * re|fle|xiv <Adj.> [zu lat. reflexus, ↑ Reflex]: 1. (Sprachwiss.) sich (auf das Subjekt) zurückbeziehend; rückbezüglich: e Verben, Pronomen; das Verb »irren« kann auch r. gebraucht werden. 2. (bildung …   Universal-Lexikon

  • reflexiv — re·fle·xi̲v [ f] Adj; Ling; verwendet, um auszudrücken, dass eine Handlung auf die Person oder Sache gerichtet ist, die sie macht ≈ rückbezüglich <ein Verb, ein Pronomen; ein Verb reflexiv gebrauchen>: ,,sich schämen ist ein reflexives Verb …   Langenscheidt Großwörterbuch Deutsch als Fremdsprache

  • reflexiv — reflektieren »zurückstrahlen, spiegeln; nachdenken, grübeln, erwägen; etwas in Betracht ziehen, erstreben, im Auge haben«: Das Verb wurde im 17. Jh. aus lat. re flectere (reflexum) »zurückbiegen, zurückwenden« (bzw. lat. animum reflectere »seine… …   Das Herkunftswörterbuch

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”