- invariant
- INVARIÁNT, invarianţi, s.m. Mărime, relaţie, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenţiei unei transformări. [pr.: -ri-ant. var.: invariántă s.f.] – Din fr. invariant.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98invariánt s. m. (mat.), adj. m. (sil. -ri-ant), pl. invariánţi; f. sg. invariántă, g.-d. art. invariántei, pl. invariánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINVARIÁN//T invariantţi m. Mărime (sau relaţie, proporţie etc.) care nu se schimbă în urma aplicării unei transformări. /<fr. invariantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINVARIÁNT, -Ă adj. Invariabil. // s.n. Mărime, relaţie sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. ♦ (Estet.) Existenţa în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanenţă, absolut imuabile de-a lungul evoluţiei istorice a artelor. [pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].Trimis de LauraGellner, 09.05.2005. Sursa: DNINVARIÁNT, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relaţie) care rămâne aceeaşi pentru un grup de transformări. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianţă nulă. II. s. m. 1. mărime, expresie, relaţie, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică. 2. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiaşi cuvânt, prezintă atât diferenţe de expresie, cât şi de conţinut. 3. (estet.) existenţa în toate domeniile artei, de-a lungul evoluţiei lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanenţă, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.