- condiţionare
- CONDIŢIONÁRE, condiţionări, s.f. Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conţinutul lui de umiditate. [pr.: -ţi-o-].Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMCONDIŢIONÁRE, condiţionări, s.f. Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ♢ Condiţionarea aerului = climatizare. [pr.: -ţi-o-] – v. condiţiona.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONDIŢIONÁRE s. determinare. (Raport de condiţionare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecondiţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. condiţionării; pl. condiţionăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONDIŢION//ÁRE condiţionareări f. 1) v. A CONDIŢIONA. 2) Determinare a raportului de dependenţă dintre fapte sau fenomene. 3) Operaţie prin care parametrii unei substanţe sau ai unui obiect (umiditate, temperatură, puritate etc.) se aduc la anumite valori. condiţionarearea aerului. condiţionarearea cerealelor. [Sil. -ţi-o-] /Din a condiţionaTrimis de siveco, 20.06.2005. Sursa: NODEXCONDIŢIONÁRE s.f. 1. Acţiunea de a condiţiona. ♦ Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. (tehn.) Operaţie prin care se aduce un material într-o anumită stare (dorită) de umiditate, de temperatură etc. [< condiţiona].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONDIŢIONÁRE s. f. 1. acţiunea de a condiţiona. ♢ stabilire a unui raport de dependenţă. 2. (tehn.) operaţie prin care se modifică proprietăţile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiţionate. (< condiţiona)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.