determinare

determinare
DETERMINÁRE, determinări, s.f. Faptul de a determina. ♦ (concr.) Cuvânt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonate acestora. – v. determina.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DETERMINÁRE s. 1. v. provocare. 2. creare, pricinuire, producere, provocare, stârnire. (determinare unei stări de ...) 3. v. condiţionare. 4. v. calculare. 5. definire, precizare, stabilire. (O atentă determinare a proprietăţii metalelor.) 6. v. stabilire. 7. v. complinire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

determináre s. f., g.-d. art. determinării; pl. determinări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DETERMINÁRE s.f. Acţiunea de a determina şi rezultatul ei; condiţionare, cauzare. ♦ Operaţie logică inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale. ♦ Precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii cu ajutorul unui determinant. [< determina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DETERMINÁRE s. f. 1. acţiunea de a determina. 2. operaţie logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale. 3. precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii (determinat) cu ajutorul unui determinant. (< determina)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • determinare — [dal lat. determinare, der. di termĭnus limite, confine ] (io detèrmino, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [assegnare con esattezza: d. i confini di un podere ] ▶◀ definire, delimitare, precisare, specificare, stabilire. b. (estens.) [decidere con esattezza …   Enciclopedia Italiana

  • determinare — de·ter·mi·nà·re v.tr. (io detèrmino) AU 1. stabilire, definire con precisione ed esattezza: determinare i confini di un campo, determinare le tappe di un viaggio, determinare il nocciolo della questione; calcolare: determinare l area del poligono …   Dizionario italiano

  • determinare — {{hw}}{{determinare}}{{/hw}}A v. tr.  (io determino ) 1 Indicare con precisione i termini di qlco.: determinare i confini di un territorio. 2 Stabilire, fissare: determinare un prezzo. 3 Produrre un determinato fenomeno: la denutrizione determina …   Enciclopedia di italiano

  • determinare — A v. tr. 1. fissare i limiti, circoscrivere, delimitare, regolare, misurare 2. stabilire, fissare, definire, indicare, precisare, specificare □ (di prezzo) valutare, stimare, quantificare, quotare 3. produrre, causare, provocare, suscitare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • nedeterminare — NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s.f. 1. (mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod unic valorile necunoscutelor care intră într o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situaţie incertă, neclară. – Ne + determinare. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • déterminer — [ detɛrmine ] v. tr. <conjug. : 1> • 1119 ; lat. determinare « marquer les limites de » → terme 1 ♦ Indiquer, délimiter avec précision, au terme d une réflexion, d une recherche. ⇒ caractériser, définir, délimiter, établir, évaluer, fixer,… …   Encyclopédie Universelle

  • ДЕТЕРМИНИЗМ — (этим. см. предыд. сл.). 1) направление, отрицающее свободу воли, которая определяется внутренними и внешними причинами. 2) вообще учение о том, что каждое явление внешнего и внутреннего мира определяется предшествующими и само определяет… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • colorimetrie — COLORIMETRÍE s.f. 1. Determinare a concentraţiei unei soluţii colorate. 2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. – Din fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  colorimetríe s. f. (sil. tri… …   Dicționar Român

  • determina — DETERMINÁ, determin, vb. I. tranz. 1. A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ spec.… …   Dicționar Român

  • extrapolare — EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s.f. 1. (mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcţii continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolaţie. 2. (fil.) Extindere ipotetică a unei noţiuni, legi, teorii etc. de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”