- determinant
- DETERMINÁNT, -Ă, determinanţi, -te, adj., s.m. I. adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziţii; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. s.m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt aşezate sub forma unui tabel şi care serveşte la rezolvarea sistemelor de ecuaţii. – Din fr. déterminant.Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98Determinant ≠ nedeterminantTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDETERMINÁNT adj., s. 1. adj. v. hotărâtor. 2. s., adj. (lingv.) determinativ. (Un determinant sintactic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeterminánt adj. m., (mat.) s. m., pl. determinánţi; f. sg. determinántă, pl. determinánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdeterminánt (gram.) s. n., pl. determinánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDETERMINÁN//T1 determinanttă (determinantţi, determinantte) 1) Care determină; în măsură să determine; hotărâtor; decisiv. 3) şi substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziţie; determinativ. /<fr. déterminantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDETERMINÁN//T2 determinantţi m. 1) Fapt care determină alt fapt. 2) mat. Expresie algebrică care serveşte la formularea simplă şi concisă, după anumite legi, a regulilor de rezolvare a ecuaţiilor. /<fr. déterminantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDETERMINÁNT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărâtor; determinativ. ♦ (gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. // s.n. Cuvânt, propoziţie care precizează, lămureşte semnificaţia unui cuvânt, a unei propoziţii. [cf. fr. déterminant, it. determinante].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDETERMINÁNT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie. 2. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.