împresura

împresura
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. tranz. 1. A înconjura din toate părţile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu braţele, cu mâinile; a îmbrăţişa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [prez. ind. şi: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPRESURÁ vb. 1. v. încercui. 2. v. asedia. 3. v. în-conjura. 4. v. copleşi. 5. v. năpădi. 6. (fig.) a înfăşura, a învălui. (Întunericul ne împresura.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPRESURÁ vb. v. asfixia, înăbuşi, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împresurá vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 sg. şi pl. împresoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. împresoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPRESURÁ împresór tranz. 1) A cuprinde din toate părţile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. împresura o cetate. 2) fig. A cuprinde cu braţele; a îmbrăţişa. 3) (fortificaţii, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

împresurá (împresór, împresurát), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleşi, a împovăra, a strînge cu uşa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus "greutate, apăsare", al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, gram., I, 140 (urmat de Puşcariu 792 şi DAR), din lat. pressura "apăsare", prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s.f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • împresurá — vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 sg. şi pl. împresoárã; conj. prez. 3 sg. şi pl. împresoáre …   Romanian orthography

  • încercui — ÎNCERCUÍ, încercuiesc, vb. IV. tranz. A strânge (ca) într un cerc; a înconjura din toate părţile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCERCUÍ vb. 1. a împresura, a… …   Dicționar Român

  • năpădi — NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV, 1. tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părţile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ fig. A copleşi, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A l cuprinde, a l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea… …   Dicționar Român

  • încadra — ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. tranz. A înrăma. 2. refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. tranz. (jur.) A cuprinde într un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. tranz. şi …   Dicționar Român

  • încinge — ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ♢ tranz. fact. El încinge focul. 2. refl. şi tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranz. fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a… …   Dicționar Român

  • înconjura — ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi aşezat, a sta de jur împrejurul (unei fiinţe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forţe armate; a împresura, a asedia. ♦ refl. A aduna în jurul său, a… …   Dicționar Român

  • asedia — ASEDIÁ, asediez, vb. I. tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [pr.: di a] – Din it. assediare. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  ASEDIÁ vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. şi reg.) a ocoli, ( …   Dicționar Român

  • cuprinde — CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (înv.) A lua prizonier; a captura. 2. fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a… …   Dicționar Român

  • ocoli — OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A străbate o distanţă făcând un ocol; a merge de jur împrejur, a înconjura. ♦ (pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ tranz. A evita să atingi sau să loveşti pe cineva sau ceva, ferindu te într o parte,… …   Dicționar Român

  • împrejmui — ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a l delimita de rest; a îngrădi. ♦ fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”