oină

ÓINĂ s.f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se "la bătaie", pe linia de aşteptare, şi cealaltă "la prindere", în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – et. nec.

Trimis de oprocopiuc, 29.11.2005. Sursa: DEX '98



óină s. f. (sil. oi-), g.-d. art. óinei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÓINĂ f. (în unele ţări) Joc sportiv între două echipe a câte unsprezece jucători, scopul celor de "la bătaie" fiind de a trimite mingea cât mai departe în teren (lovind-o cu un băţ), pentru a-l putea parcurge şi a se întoarce la linia de aşteptare, fără a fi atinşi cu mingea de cei de "la prindere". /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



oínă (-ne), s.f. – Un anumit joc cu minge între două grupări de băieţi. – var. (Mold.) hoină. Cuman. oyn, tc. oyun "joc" (Bogrea, Dacor., I, 289); legătură cu rus. vojna "război" (Tiktin) e mai puţin probabilă. – Der. hoinar, adj. (uliţarnic, haimana); hoinări, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar); hoinăreală, s.f. (vagabondaj, haimanalîc). – Der. lui hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER