soluţie

soluţie
SOLÚŢIE, soluţii, s.f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii. 2. Operaţie mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor şi actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluţie de continuitate = întrerupere a continuităţii; separare a părţilor care mai înainte erau legate între ele sau continue. [var.: (înv.) soluţiúne s.f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SOLÚŢIE s. 1. (chim.) soluţie coloidală = coloid, sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (mat.) rădăcină. (soluţie unei ecuaţii cu o necunoscută.) 5. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descâlcire. (soluţie unei probleme încurcate.) 6. remediu, (fig.) leac. (soluţie pentru îndreptarea unei situaţii.)
Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Sinonime

solúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. solúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. solúţiei; pl. solúţii, art. solúţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SOLÚŢI//E soluţiei f. 1) Amestec omogen constituit din două sau mai multe substanţe. 2) Lichid care conţine o substanţă solidă dizolvată. 3) Mod de rezolvare a unei dificultăţi, a unei probleme. 4) mat. Răspuns la o problemă. [G.-D. soluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. solution, lat. solutio, soluţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SOLÚŢIE s.f. 1. Amestec omogen format din două sau mai multe substanţe, dintre care una este de obicei lichidă. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obţinut. ♦ Fel de a dezlega o problemă, o dificultate; rezolvare. 3. Soluţie de continuitate = întrerupere a continuităţii; separare a părţilor care mai înainte erau legate între ele sau continue. [gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].
Trimis de LauraGellner, 25.04.2007. Sursa: DN

SOLÚŢIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai mulţi componenţi. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuaţii sau a unui sistem de ecuaţii. ♢ rezolvare a unei situaţii, a unei dificultăţi. 3. soluţie de continuitate = întrerupere în desfăşurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separaţie a ţesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • solúţie — s. f. (sil. ţi e), art. solúţia (sil. ţi a), g. d. art. solúţiei; pl. solúţii, art. solúţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • fixativ — FIXATÍV, Ă, fixativi, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre substanţe, soluţii) Care fixează. 2. s.n. Soluţie incoloră de răşină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ştergere …   Dicționar Român

  • badijona — BADIJONÁ, badijonez, vb. I. tranz. şi refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o pensulă sau cu un pămătuf de vată înmuiate într un medicament. ♢ tranz. A unge trunchiul unui pom cu o soluţie specială pentru a distruge insectele şi ouăle lor …   Dicționar Român

  • diluţie — DILÚŢIE, diluţii, s.f. Raportul dintre o cantitate de soluţie şi cantitatea de solvent din acea soluţie. – Din fr. dilution. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  dilúţie s. f. (sil. ţi e), art. dilúţia (sil. ţi a), g. d. art.… …   Dicționar Român

  • lac — LAC1, lacuri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ♢ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii …   Dicționar Român

  • metiloranj — METILORÁNJ s.n. Substanţă organică din clasa coloranţilor azotici, care are proprietatea de a fi galbenă într o soluţie bazică, portocalie într o soluţie neutră şi roşie într o soluţie acidă; heliantină. – Din fr. méthylorange. Trimis de… …   Dicționar Român

  • multiplicitate — MULTIPLICITÁTE s.f. Faptul de a fi în număr mare; mulţime; pluralitate, diversitate. ♦ (mat.) Număr care arată de câte ori o soluţie satisface o anumită ecuaţie. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, atis. Trimis de ana zecheru, 26.05.2004 …   Dicționar Român

  • soluţiona — SOLUŢIONÁ, soluţionéz, vb. I. tranz. A găsi, a da o soluţie (2); a dezlega, a rezolva. [pr.: ţi o ] – Din fr. solutionner. Trimis de LauraGellner, 08.12.2008. Sursa: DEX 98  SOLUŢIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A soluţiona un… …   Dicționar Român

  • sulfata — SULFATÁ, sulfatez, vb. I. 1. refl. (Despre suprafaţa sau porii materialului activ al plăcilor unui acumulator electric) A se acoperi cu sulfat de plumb ca urmare a neglijenţei în exploatare. 2. tranz. A muia un material într o baie de sulfat… …   Dicționar Român

  • titru — TÍTRU, titre, s.n. 1. Cantitate de substanţă activă, exprimată în grame, care se află dizolvată într un mililitru de soluţie. 2. Numărul de grame dintr o substanţă cu care aceasta reacţionează într un anumit sens sau care sunt puse în libertate… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”