lac

LAC¹, lacuri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ♢ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii energiei. ♢ expr. A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puţ = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău. ♦ fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. – lat. lacus.

Trimis de gudovan, 26.04.2004. Sursa: DEX '98



LAC², lacuri, s.n. 1. Preparat lichid obţinut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor răşini, uleiuri sau a altor substanţe şi care, întins pe suprafaţa unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiţă solidă, dură, care fereşte obiectul de influenţa aerului şi a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitaţie de piele) cu faţa netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

Trimis de LauraGellner, 12.03.2007. Sursa: DEX '98



LAC s. (geogr.) (pop.) tău. (lac de munte.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



LAC s. vernis, (înv.) vernichiu. (lac pentru mobilă.)

Trimis de siveco, 04.11.2007. Sursa: Sinonime



LAC s. v. baltă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TRIFOI-DE-LÁC s. v. trifoişte.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



USTUROI-DE-LÁC s. v. iarbă-usturoasă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



lac (apă stătătoare, soluţie) s. n., pl. lácuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lac (piele) s. n., pl. lácuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LAC¹ lacuri n. 1) Apă stătătoare de mare întindere, cu sau fără scurgere. 2) fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. /<lat. lacus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LAC² lacuri n. 1) Soluţie a unor răşini sau uleiuri cu care se unge suprafaţa unui obiect pentru a-i da luciu sau pentru a-l feri de contactul dăunător cu aerul sau cu umezeala. 2) Piele sau imitaţie de piele cu faţa netedă şi lucioasă. /<germ. Lack, fr. laque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LAC s.n. Soluţie de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc răşinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluţie pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roşie < hind. lakh].

Trimis de LauraGellner, 30.09.2006. Sursa: DN



LAC s. n. 1. soluţie pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură. 2. suc răşinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluţie pentru lustruit mobile. 3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. (< germ. Lack)

Trimis de raduborza, 01.11.2007. Sursa: MDN



lac (lácuri), s.n. – Apă stătătoare. – Mr., megl. lac, istr. lǫc lat. lacus (Puşcariu 630; Candrea-Dens., 937; REW 4836; DAR), cf. it., sp., port. lago, prov., fr. lac. Din rom. pare să provină mag. lák (Edelspacher 18). – Der. lăcărie, s.f.; lăcos, adj.; lacovişte, s.f., cu suf. -işte (după Skok, 71 şi DAR, din bg., sb. lokva "băltoacă").

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



lac (lácuri), s.n. – Vopsea, glazură, etc. fr. laque sau germ. Lack. – Der. lăcui, vb.; lăcuitor, s.m.; lachirui, vb. (înv., a da cu lac), din germ. lakieren (Borcea 195).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER