- labă
- LABA-LÚPULUI s. v. piedicuţă, talpa-gâştei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeLABA-MÂŢEI s. v. burete-de-conopidă, creasta-cocoşului, drob, drobuşor.Trimis de siveco, 22.05.2008. Sursa: SinonimeLABA-ÚRSULUI s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, piciorul-caprei, piedicuţă.Trimis de siveco, 25.03.2008. Sursa: SinonimeLÁBĂ s. 1. (anat.) (reg.) brâncă. (labă la animale.) 2. (bot.) laba-ursului (Clavaria aurea) = (reg.) bureţi-degetar (pl.), creasta-cocoşului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLÁBĂ s. v. membru inferior, mână, picior.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelába-gâştei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlába-úrsului-róşie (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁB//Ă labăe f. 1) Parte a piciorului de la gleznă în jos. 2) Parte inferioară a piciorului pe care calcă păsările. ♢ labăa- (sau talpa-) gâştei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neîngrijit; c) mică plantă erbacee cu flori roşii-purpurii. 3) Picior al unor animale (câine, lup, urs, pisică etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. ♢ A pune labăa pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a înhăţa pe cineva (sau ceva). 5): labăa-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de pădure. [G.-D. labei] /<ung. labTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlábă (lábe), s.f. – 1. Partea de jos a piciorului, picior de animal şi, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mînă, gheară. – 4. Paletă, camă la bătătoare. – 5. (arg.) Pantof. – 6. (arg.) Masturbare. – 7. (arg.) Carte de joc de 5 puncte: fratele labei, carte de joc de 4 puncte. Mag. láb "picior" (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), din sl. lapa, cf. bg., rus., lapa, pol. łapa. – Der. lăbos, adj.; lăbuş, s.m. (nume propriu de cîine); labagiu, s.m. (arg., onanist), cu suf. -giu; laboş, s.n. (Trans., cratiţă), din mag. lábas "cu labe" (DAR; Gáldi, Dict., 140); lăbănat, adj. (cu picioare lungi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.