- discontinuitate
- DISCONTINUITÁTE, discontinuităţi, s.f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spaţiu; intermitenţă. ♦ (mat., fiz.) Variaţie bruscă şi în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta, îndepărtată de ea, a unei mărimi. [pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98Discontinuitate ≠ continuitateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISCONTINUITÁTE s. v. intermitenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimediscontinuitáte s. f. → continuitateTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDISCONTINUIT//ÁTE discontinuitateăţi f. 1) Lipsă de continuitate; intermitenţă. 2) mat. fiz. Trecere bruscă de la o valoare la alta fără parcurgerea valorilor intermediare. [art. discontinuitatea; G.-D. discontinuităţii; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISCONTINUITÁTE s.f. Lipsă de continuitate; întrerupere. ♦ (mat.) Proprietate a unei funcţii de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare. [pron. -nu-i-. / cf. fr. discontinuité].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ♢ (mat., fiz.) variaţie bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ♢ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanţe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuţia şi succesiunea cu întreruperi în spaţiu şi timp a materiei. (< fr. discontinuité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.