- anacolut
- ANACOLÚT, anacolute, s.n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. [pl. şi: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.Trimis de mihvar, 20.05.2008. Sursa: DEX '98anacolút s. n., pl. anacolúte/anacolúturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANACOLÚT anacolute n. Greşeală de stil constând în întreruperea construcţiei gramaticale începute şi continuarea frazei cu altă construcţie. /<lat. anacoluthon, fr. anacolutheTrimis de siveco, 09.03.2005. Sursa: NODEXANACOLÚT s.n. Greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice începute şi continuarea frazei cu altă construcţie. [pl. -te, (rar) -turi. / < fr. anacoluthe, cf. gr. anakolouthos – incoerent].Trimis de LauraGellner, 28.02.2006. Sursa: DNANACOLÚT s. n. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului. (< fr. anacoluthe)Trimis de raduborza, 02.05.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.