- permanenţă
- PERMANÉNŢĂ, permanenţe, s.f. 1. Stare, însuşire a unui lucru, a unei acţiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ♢ loc. adv. În permanenţă = fără întrerupere, în mod permanent; mereu. 2. (concr.) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituţii sau întreprinderi cu asigurarea funcţionării permanente a unor secţii (de obicei a celor care lucrează cu publicul). – Din fr. permanence.Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX '98permanénţă s. f., g.-d. art. permanénţei; pl. permanénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERMANÉNŢ//Ă permanenţăe f. 1) Caracter permanent; continuitate. ♢ În permanenţă fără întrerupere; continuu; neîncetat. 2) (la unele întreprinderi sau instituţii) Secţie care funcţionează permanent. /<fr. pemanenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERMANÉNŢĂ s.f. Durată constantă, neîntreruptă a unui lucru; neîntrerupere; statornicie. ♦ În permanenţă = permanent, fără întrerupere. ♦ Birou, serviciu în unele întreprinderi care funcţionează fără întrerupere. [cf. fr. permanence, it. permanenza].Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DNPERMANÉNŢĂ s. f. însuşire a unui lucru, a unei acţiuni etc. de a fi permanent(ă). o în permanenţă = permanent, continuu. ♢ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcţionează fără întrerupere. (< fr. permanence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.