- tonus
- TÓNUS, tonusuri, s.n. 1. Stare permanentă de uşoară tensiune a muşchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitaţie (în condiţii de repaus) a centrilor nervoşi. ♦ fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98tónus s. n., pl. tónusuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÓNUS tonusuri n. 1) Stare normală a muşchilor sau a centrilor nervoşi ai unui organism sănătos. 2) Stare permanentă de excitaţie a centrilor nervoşi în condiţii de repaus. 3) fig. Capacitate de a face ceva; putere fizică. /<fr. tonusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÓNUS s.n. Stare de funcţionare latentă a muşchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenţia diverşilor excitanţi. ♦ (fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTÓNUS s. n. 1. stare de funcţionare a muşchilor sau a nervilor de repaus, în măsură a se modifica la intervenţia diverşilor excitanţi. 2. (fig.) energie, vigoare. (< fr. tonus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.