oprire

oprire
OPRÍRE, opriri, s.f. Acţiunea de a (se) opri şi rezultatul ei; încetare a unei acţiuni, a unei mişcări, rămânere pe loc; staţionare, stagnare; oprit1. ♢ loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (concr.) Loc unde se opreşte cineva sau ceva; staţie, popas. ♦ Ţinere pe loc, reţinere. ♦ (înv.) Interdicţie, prohibiţie, piedică, oprelişte. – v. opri.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OPRÍRE s. I. 1. v. stabilire. 2. v. poposire. 3. popas, şedere, (înv.) poprire, şezământ. (O oprire de două ore.) 4. haltă, popas, (înv.) oturac, staţie. (În drum a făcut mal multe oprire.) 5. v. escală. 6. v. sta-ţionare. 7. v. staţie. (oprire de autobuze.) 8. v. stopare. 9. v. frânare. 10. v. închidere. II. 1. v. încetare. 2. v. întrerupere. 3. contenire, încetare, întreru-pere, (înv. şi pop.) opreală. (Lucrează fără oprire.) 4. v. curmare. III. 1. v. împiedicare. 2. v. interzi-cere. IV. 1. păstrare, reţinere, rezervare. (oprire unor bilete pentru spectacol.) 2. reţinere, (rar) retenţie. (oprire unui bun al cuiva.) v. interzicere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OPRÍRE s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

opríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. oprírii; pl. opríri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OPRÍR//E oprirei f. 1) v. A OPRI şi A SE OPRI.Fără oprire fără a se întrerupe; fără a înceta. 2) Loc unde se opreşte cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • oprire — o·prì·re v.tr. LE aprire: perché tien verso me le man si strette ... ? I prego che tu l opra (Petrarca) {{line}} {{/line}} DATA: 2Є metà XIII sec. ETIMO: lat. *opĕrīre, da aperīre aprire , con influsso di cooperīre coprire . NOTA GRAMMATICALE:… …   Dizionario italiano

  • haltă — HÁLTĂ, halte, s.f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marş, pentru odihnă, ajustarea echipamentului şi verificarea tehnicii de luptă. – Din germ.… …   Dicționar Român

  • escală — ESCÁLĂ, escale, s.f. Oprire prevăzută în itinerarul unui vapor sau al unui avion pentru aprovizionare, pentru debarcarea sau îmbarcarea pasagerilor etc. ♦ Localitate de oprire în cursul unei călătorii cu vaporul sau cu avionul. – Din fr. escale.… …   Dicționar Român

  • popas — POPÁS, popasuri, s.n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; şedere mai îndelungată într un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (pop.) Pauză în timpul unei activităţi; odihnă. ♢ loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat,… …   Dicționar Român

  • pauză — PÁUZĂ, pauze, s.f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acţiuni, a unei mişcări, a unei activităţi; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ♢ loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La şcoală) Recreaţie1. ♦ (La… …   Dicționar Român

  • staţie — STÁŢIE, staţii, s.f. 1. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea şi coborârea călătorilor, a mărfurilor etc. ♦ Staţie interplanetară = staţie releu ipotetică pentru zborurile cosmice, pe care… …   Dicționar Român

  • stază — STÁZĂ, staze, s.f. Oprire sau încetinire a circulaţiei sângelui ori a secreţiilor interne, în unele părţi ale organismului. – Din fr. stase. Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX 98  stáză s. f., g. d. art. stázei; pl. stáze Trimis de… …   Dicționar Român

  • hemostază — HEMOSTÁZĂ, hemostaze, s.f. Oprire a unei hemoragii (prin procedee medicale sau chirurgicale), mai ales în timpul unei intervenţii chirurgicale. – Din fr. hémostase. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hemostáză s. f. (sil. mf. sta ) →… …   Dicționar Român

  • retenţie — RETÉNŢIE, retenţii, s.f. 1. Oprire, reţinere. ♢ (jur.) Drept de retenţie = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special …   Dicționar Român

  • asfixie — ASFÍXIE, asfixii, s.f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASFIXÍE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”