haltă

HÁLTĂ, halte, s.f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marş, pentru odihnă, ajustarea echipamentului şi verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÁLTĂ s. v. oprire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



háltă s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HÁLT//Ă haltăe f. 1) Staţie mică de cale ferată; gară mică. 2) Oprire de scurtă durată în timpul unui drum; popas. /<germ. Halte[stelle]

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HÁLTĂ s.f. 1. Staţie mică de cale ferată, unde nu opresc decât trenuri locale şi care nu are de obicei linii de încrucişare. 2. (fam.) Oprire, popas. [cf. germ. Haltestelle, fr. halte].

Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN



HÁLTĂ s. f. 1. staţie mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurtă oprire a unei trupe în marş, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă. ♢ punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalităţi administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



háltă (hálte), s.f. – Oprire, staţie. germ. Halte(stelle), cf. Borcea 192, cf. fr. halte, it., sp. alto.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER