- popas
- POPÁS, popasuri, s.n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; şedere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (pop.) Pauză în timpul unei activităţi; odihnă. ♢ loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ♢ loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ♢ expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul. 2. Loc în care se opreşte cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.Trimis de RACAI, 19.02.2007. Sursa: DEX '98POPÁS s. 1. poposire, (pop.) sălăşluire, (germanism înv.) rast. (popasul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, staţie. (În drum a făcut mai multe popasuri.) 4. (mil.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 popasuri până la Dunăre.) 5. v. escală. 6. (înv.) conac. (La primul popas au schimbat caii diligenţei.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepopás s. n., pl. popásuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOPÁS popasuri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ♢ Fără popas a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activităţi; repaus; pauză. Vreme de popas. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanţă de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei popasuri. /<sl. popasuTrimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: NODEXpopás (popásuri), s.n. – 1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. sl. popasŭ "păşune" (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas "oprire pentru a hrăni turma". – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.