chinez — CHINÉZ1, chinezi, s.m. (reg., înv.) Primar. – Din scr. knez, magh. kenéz. Trimis de valeriu, 07.03.2007. Sursa: DEX 98 CHINÉZ2, Ă, chinezi, e, s.m. şi f., adj … Dicționar Român
potişă — POTÍŞĂ s.f. Vas de porţelan chinezesc sau japonez. [< fr. potiche]. Trimis de LauraGellner, 28.07.2005. Sursa: DN POTÍŞĂ s. f. vas de porţelan chinezesc sau japonez. (< fr. potiche) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
zid — ZID, ziduri, s.n. Element de construcţie vertical sau puţin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., aşezate ordonat unele peste altele (şi legate printr un liant),… … Dicționar Român
ceai — CEAI, (1) s.m., (2, 3, 4) ceaiuri, s.n. 1. s.m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant (Thea sinensis); p. rest. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. s.n. (De… … Dicționar Român
china — s.f. pr. – var. (înv.) Hina. Der. chinez, s.m. (persoană care face parte din populaţia Chinei; persoană care nu înţelege nimic, care face pe surdul); chinezerie, s.f. (complicaţie inutilă; extravaganţă), refăcut pe baza fr. chinoiserie; chinezesc … Dicționar Român
chinezărie — CHINEZĂRÍE, chinezării, s.f. (fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. ărie. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 chinezăríe s. f., art. chinezăría, g. d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi … Dicționar Român
king — s.m. Vechi instrument muzical chinez, constând dintr un şir de pietre aşezate pe un cadru, care, lovite cu un bastonaş, produc sunete diferite. (‹ engl. king) Trimis de tavi, 28.02.2009. Sursa: MDN king s. m. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
piper — PIPÉR, (1, 2) piperi, s.m., (3) s.n. 1. s.m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă şi subţire, târâtoare sau agăţătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept… … Dicționar Român
şu — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor şoptite sau foşnetul frunzelor. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 şu interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ŞU interj. (se… … Dicționar Român