- chinez
- CHINÉZ1, chinezi, s.m. (reg., înv.) Primar. – Din scr. knez, magh. kenéz.Trimis de valeriu, 07.03.2007. Sursa: DEX '98CHINÉZ2, -Ă, chinezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Chinei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Chinei sau chinezilor2 (1), privitor la China sau la chinezi2; chinezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de chinezi2 (1). [pl. m. şi chineji – China (n. pr.) + suf. -ez.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CHINÉZ s. v. primar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCHINÉZ s., adj. 1. s. (înv.) chitai. (Un chinez din Beijing.) 2. chinezesc. (Cultura, civilizaţia chinez.)Trimis de siveco, 03.11.2006. Sursa: Sinonimechinéz (primar) s. m., pl. chinéziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficchinéz s. m. (locuitor al Chinei), adj. m., pl. chinézi; f. sg. chinéză, pl. chinézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHINÉZ1 chineză (chinezi, chineze) Care aparţine Chinei sau populaţiei ei; din China. /China n. pr. + suf. chinezezTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCHINÉZ2 chineză (chinezi, chineze) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Chinei sau este originară din China. /China n. pr. + suf. chinezezTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXchinéz (chinéji), s.m. – 1. (înv.) Domn, şef al unei comunităţi de oameni liberi. Existenţa sa este atestată cu începere din sec. XIII, în Trans. şi Munt. Erau căpetenii de grupări populare ce cuprindeau un judeţ sau o vale, cu funcţii pe viaţă, administrative şi judecătoreşti. În Munt., pare a fi termen oficial, care îl traduce pe cel popular judeţ. – 2. (Banat) Primar, judecător comunal. – var. cneaz, cnez. sl. kŭnedzŭ din got. *kunnigs, germ. König (DAR). A intrat în rom. prin intermediul sb. knez sau al mag. kenéz (DAR presupune că pătrunderea sa a avut loc de la nord la sud), cf. rus. rut. knjazĭ "principe." v. şi Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 64. var. cneaz, folosită în trecut ca termen oficial în documentele slave, a început să se folosească începînd de la sfîrşitul sec. XVII, cu sensul propriu din rus. – Der. chineji, vb. (Banat, a face uneori pe primarul); chinezat, s.n. (principat); cnezat, s.n. (principat); cnezie, s.f. (înv., principat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCHINÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China. II. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor. ♦ arta chineză = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc. ♢ (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi. (< China + -ez)Trimis de raduborza, 03.03.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.