- zid
- ZID, ziduri, s.n. Element de construcţie vertical sau puţin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., aşezate ordonat unele peste altele (şi legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spaţiu ori să susţină alte elemente de construcţie, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificaţie etc. ♢ loc. adv. Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri. ♢ expr. A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părţile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susţinerea unei cauze. ♢ Zid sonic = barieră imaginară referitoare la depăşirea vitezei sunetului. – Din sl. zidŭ.Trimis de valeriu, 20.11.2007. Sursa: DEX '98ZID, zíduri, s.n. ♢ Zid chinezesc = (în forma articulată) zidul care despărţea în vechime China de Mongolia; fig. (şi în forma nearticulată) stavilă, oprelişte pusă în calea oricărei influenţe inovatoare din afară. ♦ E x p r . A pune (pe cineva) la zid = a împuşca (în urma unei sentinţe de condamnare); (fig.) a osândi, a blama, a înfiera. ♦ E x p r . (Mold.) A trăi cât zidul Goliei = a trăi mult.Trimis de tavi, 11.05.2007. Sursa: DLRLCZID s. (constr.) 1. (livr.) mur. (zid de cetate.) 2. perete. (zid al unei camere.)Trimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: Sinonimemólia-zídurilor s. f. (sil. -li-a)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficverdeáţa-zídurilor (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficzid s. n., pl. zíduriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZID ziduri n. Element de construcţie (din piatră, beton etc.) care împrejmuieşte sau separă un spaţiu, un teren sau o încăpere. ♢ zid chinezesc a) zid uriaş construit în vechime la graniţele de nord ale Chinei; b) barieră riguroasă. A face zid în jurul cuiva a) a înconjura pe cineva pentru a-l apăra; b) a fi solidar cu cineva. /<sl. ziduTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.