- dezavua
- DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli-dariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. şi pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEZAVU//Á dezavuaéz tranz. livr. 1) (acţi-uni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaşte ceva. [pron. -vu-a. / < fr. désavouer].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DNDEZAVUÁ vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.