osânditor

OSÂNDITÓR, -OÁRE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



osânditór adj. m., pl. osânditóri; f. sg. şi pl. osânditoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OSÂNDIT//ÓR osânditoroáre (osânditoróri, osânditoroáre) rar Care osândeşte, condamnă; pedepsitor. /a (se) osândi + suf. osânditortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX