peculiu

PECÚLIU s.n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-şi răscumpăra libertatea: gratificaţie acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detenţiunii; p. gener. bani economisiţi, agoniseală. – Din lat. peculium.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



pecúliu s. n. [-liu pron. -lĩu]

Trimis de siveco, 29.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PECÚLIU n. 1) (în antichitate) Sumă de bani care i se acorda unui sclav sau unui soldat roman la eliberare. 2) Remuneraţie pe care o primeşte un condamnat după ispăşirea pedepsei pentru munca în închisoare. /<lat. peculium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PECÚLIU s.n. 1. Avere câştigată de un tânăr neemancipat, de un sclav sau de un soldat şi pe care acesta o primea la emancipare sau la eliberare. 2. Sumă mică, neînsemnată (economisită, strânsă prin muncă). ♦ Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detenţiunii. [pron. -liu. / < lat. peculium, cf. fr. pécule].

Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DN



PECÚLIU s. n. 1. sumă de bani economisită de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificaţie acordată unui sclav roman de către stăpânul său. 2. economie realizată în folosul unui copil minor de către tutorele său, până la emancipare. 3. sumă mică, neînsemnată, economisită prin muncă. 4. parte cuvenită unui condamnat din remuneraţia muncii în timpul executării pedepsei. ♢ remuneraţia muncii efectuate de bolnavii psihici în cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN