- graţia
- GRAŢIÁ, graţiez, vb. I. tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parţială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de şeful statului. [pr.: -ţi-a] – Din fr. gracier. cf. it. g r a z i a r e.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A graţia ≠ a condamnaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGRAŢIÁ vb. (jur.) (înv.) a pardona. (A graţia un condamnat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegraţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. graţiéz, 3 sg. şi pl. graţiáză, 1 pl. graţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. graţiéze; ger. graţiínd (sil. -ţi-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA GRAŢI//Á graţiaéz tranz. (condamnaţi) A scuti de pedeapsă printr-o graţiere. /<fr. gracierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGRAŢIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. gracier, it. graziare].Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DNGRAŢIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai uşoară. (< fr. gracier, it. graziare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.