- decapita
- DECAPITÁ, decapitez, vb. I. tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♢ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpăţâna, a scurta. (A decapita pe un condamnat la moarte.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedecapitá vb., ind. prez. 1 sg. decapitéz, 3 sg. şi pl. decapiteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DECAPIT//Á decapitaéz tranz. 1) (condam-naţi) A executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia, înlăturând capul. /<fr. décapiter, lat. decapitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].Trimis de LauraGellner, 03.05.2006. Sursa: DNDECAPITÁ vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ♢ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputinţă principalii şefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. décapiter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.