- damna
- DAMNÁ, damnez, vb. I. tranz. (livr.; în mitologia greco-romană şi în religia creştină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98damná vb., ind. prez. 1 sg. damnéz, 3 sg. şi pl. damneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DAMN//Á damnaéz tranz. 1) ist. rel. A condamna la chinurile infernului. 2) A supune unui blestem; a blestema. /<fr. damner, lat. damnareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDAMNÁ vb. I. tr. (Liv.) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. [< fr. damner, cf. lat. damnare].Trimis de LauraGellner, 29.04.2006. Sursa: DNDAMNÁ vb. tr. 1. a condamna la chinurile infernului. 2. a blestema, a reproba. (< fr. damner, lat. damnare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.