- blama
- BLAMÁ, blamez, vb. I. tranz. A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98A blama ≠ a lăudaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBLAMÁ vb. 1. v. dezaproba. 2. v. calomnia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeblamá vb., ind. prez. 1 sg. blaméz, 3 sg. şi pl. blameázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BLAM//Á blamaéz tranz. 1) A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. 2) A vorbi de rău; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defăima. /<fr. blâmerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBLAMÁ vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].Trimis de LauraGellner, 21.11.2004. Sursa: DNBLAMÁ vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.