- pângări
- PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. şi pop.) a prihăni, (reg.) a mârşăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A pângări memoria cuiva.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÂNGĂRÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepângărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pângăreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PÂNGĂR//Í pângăriésc tranz. 1) (lucruri sau fiinţe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgânTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn "necredincios", prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti "a profana", de la poganŭ "păgîn". Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Puşcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s.f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s.f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s.f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.