necinste

necinste
NECÍNSTE s.f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; ruşine, dezonoare. – Ne- + cinste.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

Necinste ≠ cinste, onoare, cinstit, onest
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NECÍNSTE s. 1. incorectitudine, necorectitudine, (înv.) incorecţiune, malonestitate. (necinste unui slujbaş.) 2. v. dezonoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NECÍNSTE s. v. afront, batjocură, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

necínste s. f., g.-d. art. necínstei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • dezonoare — DEZONOÁRE s.f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, ruşine. – Din fr. déshonneur. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Dezonoare ≠ onoare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZONOÁRE s. necinste, ruşine, (pop.)… …   Dicționar Român

  • incorectitudine — INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s.f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, şarlatanie, înşelătorie, incorecţiune, necorectitudine. ♦ (La pl.) Părţi greşite dintr o lucrare, dintr un desen etc. – In1 +corectitudine.… …   Dicționar Român

  • ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… …   Dicționar Român

  • ruşine — RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ expr. A muri de ruşine sau a i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se… …   Dicționar Român

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

  • improbitate — IMPROBITÁTE, improbităţi, s.f. (livr.) Lipsă de probitate. – Din fr. improbité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  improbitáte s. f., g. d. art. improbităţii; pl. improbităţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • malonestitate — MALONESTITÁTE s. v. incorectitudine, necinste, necorectitudine. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  malonestitáte s. f., g. d. art. malonestităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MALONESTITÁTE s.f. (Liv.)… …   Dicționar Român

  • necorectitudine — NECORECTITÚDINE, necorectitudini, s.f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, şarlatanie, înşelătorie, incorectitudine. – Ne + corectitudine. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NECORECTITÚDINE s. v. necinste.… …   Dicționar Român

  • deloialitate — deloialitáte s. f. (sil. lo ia ), g. d. art. deloialităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DELOIALITÁTE s. f. lipsă de loialitate, incorectitudine, necinste. (după fr. déloyauté) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • jignire — JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – v. jigni. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”