jignire

jignire
JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – v. jigni.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (jignire cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta jignire; o jignire adusă cuiva.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • insultă — INSÚLTĂ, insulte, s.f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INSÚLTĂ s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  insúltă s. f.,… …   Dicționar Român

  • ultraj — ULTRÁJ, ultraje, s.n. Ofensă, insultă, ameninţare, act de violenţă împotriva unui reprezentant al autorităţii publice aflat în exerciţiul funcţiunii (şi care constituie o infracţiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), ameninţare, act de… …   Dicționar Român

  • afront — AFRÓNT, afronturi, s.n. Insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public. – Din fr. affront. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98  AFRÓNT s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  afrónt s. n. (sil. front), pl.… …   Dicționar Român

  • injurie — INJÚRIE, injurii, s.f. 1. Infracţiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputaţiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acţiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. cf …   Dicționar Român

  • obidă — OBÍDĂ, obide, s.f. 1. (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • ofensare — OFENSÁRE, ofensări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare. – v. ofensa. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OFENSÁRE s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ofensáre s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • ofensă — OFÉNSĂ, ofense, s.f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OFÉNSĂ s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ofénsă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • impietate — IMPIETÁTE, impietăţi, s.f. Lipsă de respect faţă de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect faţă de cineva sau de ceva care merită întreaga consideraţie; sacrilegiu. [pr.: pi e ] – Din fr. impiété, lat. impietas …   Dicționar Român

  • insultare — INSULTÁRE, insultări, s.f. Acţiunea de a insulta şi rezultatul ei; insultă. – v. insulta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INSULTÁRE s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  insultáre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • invectivă — INVECTÍVĂ, invective, s.f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”