- obidă
- OBÍDĂ, obide, s.f. 1. (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida.Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98OBÍDĂ s. v. afront, amărăciune, asuprire, ciudă, exploatare, furie, gelozie, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverşunare, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, ruşine, supărare, tristeţe, umilinţă, urgisire.Trimis de siveco, 05.02.2009. Sursa: Sinonimeobídă s. f., g.-d. art. obídei; pl. obídeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBÍD//Ă obidăe f. 1) Amărăciune provocată de o nedreptate. 2) înv. Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate. /<sl. obidaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXobídă (obíde), s.f. – 1. (înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăţi), din sl. obizdati.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.